Pagini

joi, 22 decembrie 2011

... la oala

Atunci cand am ramas insarcinata, de multe ori am incercat sa ma pun in postura unei femei care a nascut si care trebuie sa aibe grija de copilul ei, sa il educe asa cum trebuie, sa il creasca "ca la carte". Normal ca niciodata nu ne putem creste copiii ca la carte, nu ca nu am vrea , dar poate ca nu este nici chiar normal. Am fi perfecti toti. Natura nu a fost facuta in asa fel incat sa fim perfecti. Oricum, ideea e alta; erau momente cand stateam cu "cole" la birou si o mai intrebam de copiii ei una-alta. La un moment dat mi-a povestit ca are o cunostinta cu un baietel de 5 ani care inca poarta scutece. What??? La 5 ani? Dar ce au facut parintii aia pana acum? Sunt lucruri pe care nu reusim sa le impunem copiilor nostri atunci cand vrem noi, dar nici chiar asa. Culmea este ca nu erau orice fel de parinti, ci unii cu o educatie buna, atat mi-a ramas in minte ca mama era doctor. Povestea asta mi-a ramas in minte. Intre timp am nascut si eu, bebe a crescut si el, iar pe la 9 luni l-am trimis pe domnul sot sa cumpere olita. Povestea nu o uitasem, asa cum nu am uitat-o nici acum. Vine sotul acasa cu o olita pe care o vazusem noi undeva, cu cap de calut si care canta. Eram siguri ca ii va place lui Stefan. Iata si prima reactie (scuzati dezordinea, dar era la prima ora dimineata si nu era programata o sedinta foto):
Una destul de buna zic eu, mai ales ca nu a plans ba chiar timp de vreo luna a facut in fiecare dimineata caca la oala. Nu ca imi spunea,  Doamne fereste, nici acum nu "spune" dar stiam programul dimineata si il prindeam. Dupa de l-am facut sa iubeasca olita atat de mult, pentru 3 luni a disparut din peisaj. Greseala noastra. Am plecat la tara, am plecat in concediu, pe unde plecam, nu luam olita cu noi. Cand a venit toamna hai sa-l punem pe copil iar la oala. De unde... el vroia sa se joace cu ea, o plimba prin casa, apasa butonul cu muzica, mai si statea din cand in cand. L-am lasat asa vreo luna, apoi am luat-o si am pitit-o. Am zis ca i-o arat mai tarziu si doar daca face ceva in ea. Intre timp am citit ca pana la varsta de 2-3 ani copiii nu au abilitatea de a se abtine atunci cand le vine sa faca pipi sau caca. Si asa am zis sa-l las in pace ca va veni si vremea lui sa faca la oala, sa nu oblig copilul si sa-l traumatizez. Dar la un moment dat mi-am dat seama ca Stefan de fiecare data cand facea in scutec ceva venea si ma anunta ca sa il schimb. Foarte frumos din partea lui, mai ales ca ducea si scutecul murdar la cos, singur. Dar nu era bine nici asa ca pe mine ma interesa sa ma anunte inainte de a face. Si m-am gandit sa scot oala din nou. Bine am facut ca de atunci baietelul meu vine si spune ceva pe limba lui (atitutitita sia tia) si imi arata cu manuta in dreptul scutecului ca face ceva. Dam repede panatalonii si chiloteii jos si gata, ne eliberam linistiti fara sa ne mai murdarim. Au trecut 8 zile de atunci, am avut ceva emotii in primele zile pentru ca am crezut de la o zi la alta ca o sa uite ce are de facut, mai ales ca face de cel putin 10 ori pe zi pipi, dar nu a uitat, ma anunta de fiecare data. Doar de cateva ori s-a intamplat sa faca pipi pe el si atunci a inceput sa planga, ceea ce mie imi convine pentru ca sunt sigura ca nu i-a placut ce a simtit si mai bine vine sa-mi spuna decat sa se mai simta murdar; si de vreo 2 ori a scapat si caca. Astea sunt rare, dar bine-venite. Si uite asa, la 1 an si 6 luni Stefan a invatat sa faca pipi si caca la oala. Retineti, nu este o regula, la fel si cu vorbitul, unii incep mai devreme altii mai tarziu. Ei stiu singuri cand sunt pregatiti. Intre timp ne-am luat o oala normla fara calut si fara muzicuta, ca doar suntem baieti mari, nu?

luni, 12 decembrie 2011

Mere coapte cu nuci

 Pe ultima suta de metri postez si eu reteta care participa la concursul orgazizat de Iza si pastaidevanilie.ro
Doar asa sa las si eu lenea deoparte si sa mai scriu cate ceva (si am atatea de spus...). In fine, nu am ales o reteta cine stie ce complicata, dar se potriveste perfect cu tema. Cred ca in perioada asta a anului toata lumea face mere coapte cel putin odata. De obicei le fac altfel pentru ca Stefan nu prea are voie nici cioco si nici nuca, dar in seara asta am facut o exceptie si i-am dat si lui. Asadar...
Ingrediente:
- 8 mere golden
- un pliculet de zahar vanilat
- o lingurita de scortisoara
- o lingura zahar tos
- miez de nuca
- nutella
Se spala bine merele si se scobesc. Se amesteca zaharul vanilat, zaharul tos si scortisoara.

Amestecul de zahar si scortisoara se pune in scobitura facuta la mere si se aseaza intr-o tava.

Adaugam nutella si miezul de nuca. la un mar am pus miezul de nuca pisat ca asa a dat comanda domnul sot.
Se preincalzeste cuptorul si se baga merele la copt cam 40 de minute.

Sper sa va placa. Lui Stefan am crezut ca i se apleaca de la ele, mai ales ca nu a mancat niciodata cu cioco.


miercuri, 2 noiembrie 2011

Pui cu curry si legume

Acum ceva timp am pregatit o reteta care mi-a extaziat papilele gustative, dar cum lenea-i cucoana mare am tot amanat sa o postez. Dar azi mi-am luat inima-n dinti pentru ca particip la un concurs cu o poza chiar din reteta iar o fata care m-a ajutat cu un like mi-a cerut reteta. Am zis ca decat sa o scriu de 2 ori (odata la ea si odata aici) mai bine o scriu odata aici. Asadar , acestea sunt ingredientele:

- un piept si jumatate de pui
- 3 catei de usturoi
- 1 ceapa
- 1 ardei gras
- 1 punga de legume congelate (brocoli, morcov, vasole verde, conopida)


Marinata:
- 1 lingura de mustar
- 2 lingurite piper
- 2 lingurite sare
- 2 lingurite curry
- 2 catei de usturoi
- sare


                                                     Pregatim mai intai marinata
 

                                         Se adauga bucatile de pui taiate cubulete sau fasii si se lasa la                                                                         frigider cel putin 30 de minute (eu le-am lasat cam 2 ore)


Se pun la calit ardeii si ceapa tocate, apoi se adauga legumele congelate si se acopera cu capac pentru a se inabusi. Se amesteca din cand in cand. Intre timp condimentam cu sare si piper. Eu am adaugat si un praf de condimente frantuzesti pentru ca mi se par mie ca se potrivesc la aceste legume. Dupa 30 de minute am adaugat 3 catei de usturoi tocati. Am mai lasat pe foc inca 5 minute si gata legumele.


Punem intr-o tigaie 2 linguri de ulei si il lasam sa se incinga. Punem bucatile de pui la prajit, dupa ce s-au rumenit putin le punem un pahar cu apa si acoperim cu capac pentru a se inabusi. La sfarsit adaugam usturoiul maruntit. Gata si puiul!


Eu va urez pofta buna si va garantez ca este absolut delicios!!!

marți, 27 septembrie 2011

Nunta Laura si Piticu`

Sambata noapte mi-a facut mare placere sa lucrez la 2 buchete si 2 lumanari comandate de o scumpa miresica foarte simpatica. Initial ar fi vrut sa aibe la nunta ei hortensii mov. Doar ca in perioada nuntii ei transporturile de flori au fost blocate in vama (treburi politice) si bine-nteles ca la piata nu au mai venit florile. Cand am plecat la cumparaturi, am luat-o si pe ea cu mine sa isi aleaga singura floricelele. In total am luat in jur de vreo 160 de fire de trandafiri pentru ca nu am gasit hortensii, din care au iesit minunatiile, de care sincer eu sunt mandara. Inca nu am apucat sa aflu si parerea ei. Din pacate nici florile alese de ea nu au fost foarte proaspete si pe marginile petalelor s-au vazut ceva defecte. Pentru buchetul ei am folosit in jur de 20 de trandafiri roz din soiul rose charlston (roz cu verde) si 5 fire de trandafiri fucsia. Nasica a avut buchetul din 20 de trandafiri roz (rose aqua!) si 5 fire de minirose albe. Lumanarile au fost foarte interesante pentru mine pentru ca nu am folosit niciodata culoarea aleasa de ea. Au fost lumanari cu model pe bila si la fiecare am folosit 40 de trandafiri si 10 minirose. Trandafirii au fost de culoare roz ca la buchetul ei si un mov foarte interesant (rose amnesia). Era un mov turbat, un mov-gri i-am spus eu. Oricum foarte frumos. Minirosele au fost albe, portocalii si galben cu rosu. Printre ele am pus in loc de verdeata frunze de la trandafiri pe care le-am indoit pentru ca mi s-au parut mie ca prea zburau varfurile in sus. La final am decorat lumanarile cu frunzulite de tipirig si banda mov. Pe langa lumanari de buchete, au mai fost 6 cocarde, inca 3 minibuchetele pentru domnisoarele de onoare si un aranjament de masina pe care l-am facut din trandafiri, crizantema, gerbera, floarea miresei si ceva verdeata. Florile pentru decorul masinii le-am avut aduse de ea de la cununia civila. Sper sa va placa si voua la fel de mult cat mi-au placut si mie.
Buchetul nasei
Buchetul miresei


Buchetele domnisoare

Lumanari

Miresica

Masina

miercuri, 21 septembrie 2011

Ratare

Azi am baut cafeluta singura. Am zis hai sa ma mai chinuie talentul putin si sa mai fac "un desen in cafea". Surpriza... esec total. Din cauza faptului ca tubul de topping are gaura cam larga, acesta este cam greu pentru spuma de lapte si nu poate pluti deasupra decat maxim 10 secunde. Pana am scos eu scobitoarea, pana am facut modelul si pana am facut si pozele (cu telefonul, ca aparatul foto a luat-o razna) mi-a cazut modelul in cafea, asa ca jumatate a iesit in poza si jumatate a intrat in cafea. Oricum , azi a fost mai buna ca am savurat-o cu biscuiti populari luati de la Stefi. O sa mai incerc alt model zilele urmatoare si poate imi gasesc si alt recipient pentru topping.

marți, 20 septembrie 2011

Pizza cu blat de paine

Ete ca azi a venit un prieten pe la noi si am zis sa fac ceva de papa, ca doar nu puteam sa las omul asa... pe uscat. Si uite-asa a iesit o pizza cu paine. Am facut-o cu miez de paine pentru ca nu-mi iese niciodata cu blat. Asa ca am aplicat metoda mamei si am "inventat" eu blatul. Ingrediente:
- aproximativ 10 felii de paine
- 250 ml suc de rosii - o lingurita cimbru
- 200 gr kaizer
- 200 gr cascaval
Am pus mai intai in tava o hartie de copt iar peste ea am asezat miezul de paine in asa fel incat sa nu ramana niciun loc gol.
Pe deasupra am intins cu o lingura sosul de rosii si am presarat cimbrul.
Apoi am adaugat felii de kaizer si cascaval ras. Plus o inimioara stramba si picanta rau!!
Am bagat tava la cuptor , pozitia 4 timp de 10 minute. S-a cam rumenit saraca pizza , dar a fost destul de buna, a tinut de foame :)

Cafeluta

Astazi doua modele noi de cafeluta apar la colectie. Imi era dor sa experimentez din nou desenatul in cafea, asa ca am luat frumos cafeaua , laptele si toppingul de cioco si uite-asa au mai iesit doua creatii. Vartejul nu mi-a iesit el perfect dar cealalta cafea imi place mult cum a iesit. Acum stau si ma gandesc ce model sa mai fac in zilele urmatoare. Am o problema cam complicata cu spuma de lapte ca nu imi mai iese cum trebuie. O sa ma apuc din nou sa citesc instructiunile, poate am uitat eu sa fac ceva. Pana atunci... delectati-va.

vineri, 16 septembrie 2011

Evenimente noi, aranjamente noi...

Eu stiu ca am luat o pauza mica si nu prea am postat pe aici, dar treaba nu am uitat sa mi-o fac, asa ca trebuie sa va spun ca am avut si ceva evenimente la care am lucrat intens. Din pacate deocamdata nu am poze decat de la un botez la care am contribuit si eu cu o frumoasa ghirlanda pentru cristelnita in care a fost imbaiata fetita. Nu a fost un botez oarecare ci al unei prietene si totodata vecine de-a mea de acasa. O relatie speciala nu exista intre noi, cu toate ca mi-as dori, dar nici nu ne-am uitat una pe alta, si de fiecare data cand ne vedem imi face mare placere sa stau de vorba cu ea. Asa ca intr-o zi mi-a zis ca o sa crestineze fetita si ca ar vrea o ghirlanda pentru cristelnita. Iata ce a iesit. Mie mi-a placut foarte mult, mi-a spus si ea ca i-a placut, sper sa va placa si voua. Aoleu, si sa nu uit, cea mai mare contributie a avut-o bine-nteles scumpa mea cumnatica, pe care o pup si ii multumesc de ajutor!! In curand urmeaza poze si de la celelalte evenimente!

Primul moment trist din viata mea

Poate ca nu aceasta ar fi trebuit sa fie prima mea postare in care povestesc despre legatura mea cu Stefan, dar simt ca a fost unul dintre momentele cele mai grele din viata mea. Intr-un fel cred ca ma simt vinovata si de-aia trebuie sa ma confesez intr-un fel. Concret, ma refer la intarcarea lui. Stiti ca toata lumea spune ca atunci cand iti intarci puiul simti ca se rupe o legatura dintre tine si puiul tau. Ei bine... chiar asa este. Stau si ma gandesc ca atunci cand era in burtica mi-am dorit foarte mult doua lucruri importante: sa pot naste natural (intr-o zi o sa vorbesc si despre asta) si sa-l pot alapta cat mai mult timp. Ei bine, amandoua mi s-au indeplinit: am si nascut natural si l-am alaptat pe Stefan. Cand mi l-ai adus prima data in salon, asta a fost primul lucru pe care l-am facut. L-am luat in brate, l-am mangaiat, i-am spus cat de mult il iubesc si ca voi avea grija toata viata mea de el. Apoi... i-am bagat tzitzi in gura :) A venit o asistenta si m-a invatat cum sa-l tin in pozitia corecta pentru alaptare si cum sa stam amandoi confortabil pentru a fi o placere. Cand am simtit prima data gurita lui... nici nu imi vin in cap cuvinte ca sa descriu sentimentele din acele momente, este incredibil ce ne-a oferit Dumnezeu, sentimentele pe care le avem, gandurile care ne trec prin cap.... ceva absolut minunat. Pe langa lapticul pe care i-l dadeam eu, mai venea si asistenta cu 30 de ml de lapte praf, pe care bebe al meu trebuia sa il bea. Doamne, cat de proasta eram atunci si nu-mi dadeam seama ca absolut nimic din ceea ce faceam nu era corect. Nici pozitia, nici alaptatul, nici suplimentul, Cate-odata imi vine sa ma duc la ele si sa le spanzur, dar... nu ai ce sa le faci. Cand am ajuns acasa, m-am invatat singura ce e corect si cum e corect. In primul rand, cea mai buna pozitie de alaptare a unui bebelus este atunci cand amandoi stau intinsi in pat, unul langa altul, asta in primul rand ca precautie pentru ca bebe sa nu se obisnuiasca in brate si in al doilea rand este mult mai confortabila pozitia. Apoi alta problema: inainte sa plec din maternitate am chemat o asistenta sa o intreb daca plec acasa linistita si am intrebat-o: "puteti sa-mi spuneti daca am lapte?" Nu degeaba am intrebat-o, pentru ca mi s-a parut ca laptele din biberon il bea cu mai multa pofta decat pe tzitzi. Vine ea la mine, ma trage de un sfarc, iese o bobita de laptic si zice: "da, uite a iesit ceva". Plec acasa impreuna cu nasa si ce zice ea, sa vada cum am sanii si daca am laptic. Cand se uita ea, isi pune mainile in cap. Aproape toate canalele erau infundate. Si incepe: trage de ei, da-i cu apa calda, du-te sa cauti pompa, incepeau sa se umfle, da-i cu plansete , cu dureri, cu chinuri. Si inafara de durerile sanilor , mai erau si alte dureri si simteam ca pica cerul pe mine. Stefan plangea de foame, eu ma simteam vinovata, ca am atata lapte si nu il pot hrani. Iau vreo 2 pompe de san si ma pun sa trag. Groaznic, dureri incredibile, nu ma pricepeam deloc. Dupa vreo doua zile de chinuri ma hotarasc sa plec la spital. Intre timp Stefan era hranit mai mult cu biberonul. La spital dau de o asistenta foarte draguta care ma aseaza pe un scaun, pregateste pompa elecrica si cateva comprese cu apa calda. Dupa 20-30 de minute eram fresh. Mi-a spus sa nu ii mai dau niciodata lui Stefan lapte praf si sa il hranesc doar cu tzitzi. Din momentul ala urasc toate asistentele care baga lapte praf pe gatul copiilor sa nu le deranjeze pe ele plansetele, in loc sa stea langa mamici si sa le invete cum sa alapteze corect si sa le ia frumos de manuta sa le duca la pompa electrica sa le scuteasca de atatea chinuri. Credeti-ma pompa electrica e o minune, pe langa durerile pe care le-am avut eu, pompa asta simteam ca ma mangaie, si chiar m-a ajutat foarte mult. Multe mamici spun ca ele nu au avut laptic si de-aia au renuntat, dar nimeni nu le-a spus ca de fapt le-a fost lene asistentelor sa le ajute la stimularea lactatiei. Sunt doar 3-4 trucuri pe care le stiu eu, poate sunt mai multe, dar pe astea le stiu eu pentru a stimula lactatia. Toata lumea stie de ceaiul de chimen si anason, compresele calde, pompele manuale (cine stie sa le manuiasca) sau pompele electrice care fac o treaba atat de buna. In fine... a mai durat vreo luna de zile pana sanul meu s-a obisnuit cu gurita lui Stefan, asta pentru ca, nu stiu daca toate mamicile au avut sentimentul asta, dar eu simteam primele 10 secunde ca trage din sufletul meu si se rupe bucata cu bucata. Oricum , toate au trecut si am spus ca daca va exista o data viitoare sigur lucrurile vor sta altfel. Eu fiecare viitoare mamica pe care am cunoscut-o am sfatuit-o sa faca tot posibilul sa-si alapteze puiul. A mai urmat un an in care Stefan a fost alaptat doar cu tzitzi. La un an fix i-am introdus si lapte praf. Pana la 6 luni singura lui hrana a fost laptele meu si nu`mi venea sa cred ca un copil se poate face mare hranit doar cu laptic. Apoi a urmat diversificare, un alt chin care la un an si 2 luni a luat sfarsit, cand a inceput sa manance mancare fara probleme. Insa a venit si momentul intarcarii, mai devreme decat am preconizat eu. Imi propusesem initial sa-l alaptez macar pana la 2 ani, apoi am zis ca macar pana la un an si 4 luni. Neprevazutul s-a intamplat la un an si 2 luni, cand eram la tara. Eu ziceam ca vreau sa il mai alaptez si cat stam la mare, pentru a avea si el si noi un concediu linistit. Dar niciodata planurile nu se indeplinesc asa cum vrem noi. Deja de vreo luna simtean ca Stefan bea lapticul meu doar pentru a adormi, pentru a-l linisti atunci cand plange si pentru a-i indeplini lui un moft. La un somn de dupa-amiaza a stat vreo jumatate de ora la tzitzi si in loc sa adoarma el tot tragea de ea sa iasa laptele (probabil se terminase) si ma cam jena. Atunci i-am scos-o din guritza si i-am zis : "din momentul asta nu ti-o mai dau niciodata". Nu era prima data cand ii spuneam asa, dar de data asta am zis hai sa si fac ce i-am spus. Pana la urma a adormit singurel, dupa o partida de plans bine-nteles. Seara i-am facut lapte praf si a adormit. Cu asta era obisnuit pentru ca i`l bagasem de vreo 2 luni. A doua zi dimineata in loc de tzitzi, iar biberon. Nu a zis nu. La pranz l-am pus langa mine in pat sa se culce fara sa-i dau sanul. Nici nu prea l-a cerut. Seara iar biberon si tot asa. S-a intarcat singur pot sa spun. Totusi au inceput sa ma napadeasca sentimente de vinovatie si de tristete. Dar imi si doream sa ma tin tare pe pozitii. Am reusit in acelasi timp sa-l fac sa adoarma singur, fara sa-l legan nici in brate, nici pe picioare nici intr-un fel. Adoarme singur , de obicei pe jos, ca asa ii place lui. Si mare minune ca nici eu nu am avut nimic, parca nici nu as fi alaptat. Sanii nu s-au umflat niciodata, dureri nu am avut, pastile nu am luat, cumprese cu nimic nu am pus. Pur si simplu s-a dus totul. Dar marturisesc sincer ca si acum dupa vreo doua luni imi doresc din tot sufletul sa-l pun langa mine si sa-l alaptez. Zilele astea i-am aratat-o si radea smechereste la ea si parca ii sclipeau ochii. M-am apropiat de gurita lui dar instinctul de a suge n-a mai aparut. A tras cu dintisorii de sfarc si a inceput sa sufle in ea. A fost tare haios. Oricum de fiecare data cand ma schimb in fata lui si ii vede rade smechereste. E un scump, ca-i puiul meu :) Mai jos pun o pozica - doua cu el cand ii dadeam tzitzi, parca avea cioc de ratzusca, nu? Eu va pup si va doresc din tot sufletul sa va alaptati puii!

joi, 15 septembrie 2011

La mare - Mangalia

Era sa uit sa povestesc cel mai important lucru din vara asta. In pauza pe care am avut-o am dat o fuga si pe la mare. Am stat in zona de sud a litoralului, mai exact la Mangalia. Acolo ne-a oferit cazare doamna Aura, o doamna foarte simpatica si vorbareata. Am gasit-o pe internet, nu ne-a recomandat-o nimeni, dar nu regret nicio secunda ca am fost la ea. In primul rand a fost foarte ieftin, 60 RON camera/noapte. Era o curatenie "de lingeai miere". Noua ne-a convenit sa stam acolo pentru ca era la intrare in mangalia si in apropiere era plaja de la Saturn. Dar in apropiere, pe o raza de 5 km cred ca erau cel putin 5 statiuni: Saturn , Venus, Cap Aurora, Jupiter si Neptun. Mai era si Olimpul, dar putin mai departe. Noi am facut plaja la Saturn (pentru ca era foarte aproape) si la Neptun (pentru ca suntem innebuniti dupa plaja de acolo). Mancarea a fost foarte ieftina, meniuri cu felul 1 si felul 2 intre 13 si 17 RON depinde unde mancai si ce ti se mai oferea pe langa. Din cate am inteles anul asta s-ar fi dat in folosinta si soseaua care duce de la Mangalia la Neptun, noi habar nu aveam ca exista asa ceva pentru nu fusesem niciodata acolo. Oricum am fost foarte incantati pentru ca se parcurgea foarte repede drumul asta si toate statiunile erau aproape. Drumul era ca-n palma , sa speram ca va ramane asa, pentru ca arata foarte bine. Plajele erau pline, oamenii se distrau , la fel si stefan al meu care a stat aproape non-stop in apa. La inceput a fost destul de reticent, dar apoi a inceput sa-i placa, intra putin si cand venea valul fugea repede repede. Cu ocazia concediului am reusit sa-l fac pe stefan sa manance orice si cat trebuie. De fapt eu nu i-am facut nimic, asa a vrut el sa fie, iar de cand am venit de la mare nu a mai fost deloc bolnav. De obicei el se bolnavea cel putin odata pe luna, nu foarte grav, dar suficient cat sa ne tina in tensiune si sa ne oblige sa o stresam pe dna doctor. Am prin si zile bune dar si una urata, dar nu ne pare rau, pentru ca asa am reusit sa renuntam la soare si la plaja pentru a face si altceva, adica sa mergem sa ne plimbam prin port. Auzisem si noi ca Mangalia are port :D si am zis "hai sa vedem si noi ce e acolo". Cand ajungem, surpriza mare: Mangalia avea un port absolut minunat, renovat si atractiv. Ma asteptam sa vad niste barci "parcate" si atat, dar am gasit un port reabilitat si modernizat. Foarte frumos si impresionant a fost. Dar cum va spuneam , a fost vreme urata si doar ne-am plimbat pana la far si inapoi. De pe faleza am vazut niste valuri imense, in poze nu se vad, dar daca erati acolo, credeti-ma ca sigur ati fi fost impresionati. Pana la urma am fugit repede inapoi pentru ca a inceput ploaia, asa ca am plecat ianpoi acasa. La anul, daca nu plecam in afara tarii, sigur o sa mergem tot aici si cam 90% o sa pastram si cazarea pentru ca am fost destul de multumiti. Era sa uit sa va povestesc si despre Balta Saturn unde era o familie de lebede foarte comunicative si simpatice. Balta e pe soseaua dintre Saturn si Venus pe partea stanga. Mai jos postez si poze cu Stefi la plaja si cu portul. Merita sa mergeti sa-l vedeti si sa va plimbati. Domnul sot a facut si o plimbare cu barca in larg. Cica i-a placut.

vineri, 9 septembrie 2011

Din nou acasa...

In sfarsit am ajuns acasa si reusesc sa mai scriu pe aici cate ceva. Nu a fost pauza din cauza lenei ci din cauza faptului ca nu am fost acasa. Am stat mai mult la tara si am profitat cat mai mult de aer curat si de liniste. Vara e cam pe sfarsite si incepem sa stam acasa cu paturile pe nas. Oricum , chiar degeaba tot nu am stat pentru ca am avut si vreo cateva evenimente in plan, asa ca am mai trecut si pe la mine pe acasa. Dar nici la tara nu am stat degeaba, mi-am facut cateva provizii pentru iarna, nu asa multe cate ar face o gospodina adevarata, dar suficiente pentru o incepatoare. M-am aprovizionat cu compoturi: cirese, visine, prune, pere, urmeaza struguri, mere si piersici; dulceata de cirese, visine si capsuni (f putina); am copt vinete, le-am curatat si le-am pus la congelator (pe astea le-am pus intregi, a descoperit mama ca asa nu mai prind miros; ardei copti in borcan cu otet. Astia sunt favoritii mei. Au iesit putini, dar incredibil de buni; poate intr-o zi imi fac timp si pun reteta aici, ca e f usoara. Si am mai pus rosii in saramura. Nu stiu daca imi vor iesi pentru ca nu le-am sterilizat. Pe net am gasit o gramada de retete unde erau sterilizate borcanele, dar bunica sotului mi`a spus ca nu e nevoie. Eu am gustat de la ea si erau foarte bune asa. Urmeaza sa mai mergem o tura pe la tara sa vedem ce mai facem. As vrea sa pun la congelator pungi cu morcov, telina si pastarnac tocate si separat pungi de ardei gras tocat. Am avut si anul trecut de la mama si au fost foarte bune peste iarna. Urmeaza sa va arat cateva din borcanele mele din raft si poze de la minunatele evenimente pe care le-am organizat. Si poate cine stie, vreo cafeluta decorata maine dimineata!!

sâmbătă, 16 iulie 2011

Incep sa evoluez


O noua zi si doua noi cafelute. Incep sa simt ca am putin mai multa indemanare. Ma supara foarte tare faptul ca nu`mi iese chiar cum mi`as dori eu, spuma de lapte. Bine-nteles nici aparatul nu ma ajuta extraordinar. Nu suntem intr-un bar unde exista aparate profesionale, asa ca trebuie sa accept si sa ma descurc cu ceea ce am. Urmeaza noi creatii in zilele urmatoare, sper ca mai bine realizate decat cele de pana acum,

vineri, 15 iulie 2011

Surimi cu sos de iaurt

Astazi m-am rasfatat. Mi-am gatit doar pentru mine si nu din orgoliu ci pentru ca sotului meu nu-i place pestele, doar macroul prajit cu faina si malai, foarte sanatos, nu? Ieri cand am fost la cumparaturi am luat pentru mine surimi. Eu sunt fan calamari si surimi. De obicei, surimi, ii mancam cam vagi... fierti cu putina sare si zeama de lamaie peste ei. Neinteresant. Dar azi am zis ca nu se mai poate, trebuie sa fac ceva cu ei. Si am mai adaugat cateva ingrediente.
Asa ca avem urmatoarele ingrediente:
-200 gr surimi
-3 catei de usturoi
-1 iaurt mic (200gr)
-1 lgta Verdeturi a la Provence
-O jumatate de lamaie

Punem pe foc un vas cu apa si o lasam sa clocoteasca, apoi adaugam surimi. Eu ii fierb intotdeauna in folie, nu stiu cum se face in mod normal. II lasam sa fiarba cam 5 minute si apoi se scot si se lasa la scurs. Intre timp se pregateste sosul. Se toaca usturoiul marunt si se adauga in iaurt impreuna cu verdeturile. Surimi se stropesc cu zeama de la lamaie si se servesc cu sos de iaurt.