Evenimente noi, aranjamente noi...

Eu stiu ca am luat o pauza mica si nu prea am postat pe aici, dar treaba nu am uitat sa mi-o fac, asa ca trebuie sa va spun ca am avut si ceva evenimente la care am lucrat intens. Din pacate deocamdata nu am poze decat de la un botez la care am contribuit si eu cu o frumoasa ghirlanda pentru cristelnita in care a fost imbaiata fetita. Nu a fost un botez oarecare ci al unei prietene si totodata vecine de-a mea de acasa. O relatie speciala nu exista intre noi, cu toate ca mi-as dori, dar nici nu ne-am uitat una pe alta, si de fiecare data cand ne vedem imi face mare placere sa stau de vorba cu ea. Asa ca intr-o zi mi-a zis ca o sa crestineze fetita si ca ar vrea o ghirlanda pentru cristelnita. Iata ce a iesit. Mie mi-a placut foarte mult, mi-a spus si ea ca i-a placut, sper sa va placa si voua. Aoleu, si sa nu uit, cea mai mare contributie a avut-o bine-nteles scumpa mea cumnatica, pe care o pup si ii multumesc de ajutor!! In curand urmeaza poze si de la celelalte evenimente!

Primul moment trist din viata mea

Poate ca nu aceasta ar fi trebuit sa fie prima mea postare in care povestesc despre legatura mea cu Stefan, dar simt ca a fost unul dintre momentele cele mai grele din viata mea. Intr-un fel cred ca ma simt vinovata si de-aia trebuie sa ma confesez intr-un fel. Concret, ma refer la intarcarea lui. Stiti ca toata lumea spune ca atunci cand iti intarci puiul simti ca se rupe o legatura dintre tine si puiul tau. Ei bine... chiar asa este. Stau si ma gandesc ca atunci cand era in burtica mi-am dorit foarte mult doua lucruri importante: sa pot naste natural (intr-o zi o sa vorbesc si despre asta) si sa-l pot alapta cat mai mult timp. Ei bine, amandoua mi s-au indeplinit: am si nascut natural si l-am alaptat pe Stefan. Cand mi l-ai adus prima data in salon, asta a fost primul lucru pe care l-am facut. L-am luat in brate, l-am mangaiat, i-am spus cat de mult il iubesc si ca voi avea grija toata viata mea de el. Apoi... i-am bagat tzitzi in gura :) A venit o asistenta si m-a invatat cum sa-l tin in pozitia corecta pentru alaptare si cum sa stam amandoi confortabil pentru a fi o placere. Cand am simtit prima data gurita lui... nici nu imi vin in cap cuvinte ca sa descriu sentimentele din acele momente, este incredibil ce ne-a oferit Dumnezeu, sentimentele pe care le avem, gandurile care ne trec prin cap.... ceva absolut minunat. Pe langa lapticul pe care i-l dadeam eu, mai venea si asistenta cu 30 de ml de lapte praf, pe care bebe al meu trebuia sa il bea. Doamne, cat de proasta eram atunci si nu-mi dadeam seama ca absolut nimic din ceea ce faceam nu era corect. Nici pozitia, nici alaptatul, nici suplimentul, Cate-odata imi vine sa ma duc la ele si sa le spanzur, dar... nu ai ce sa le faci. Cand am ajuns acasa, m-am invatat singura ce e corect si cum e corect. In primul rand, cea mai buna pozitie de alaptare a unui bebelus este atunci cand amandoi stau intinsi in pat, unul langa altul, asta in primul rand ca precautie pentru ca bebe sa nu se obisnuiasca in brate si in al doilea rand este mult mai confortabila pozitia. Apoi alta problema: inainte sa plec din maternitate am chemat o asistenta sa o intreb daca plec acasa linistita si am intrebat-o: "puteti sa-mi spuneti daca am lapte?" Nu degeaba am intrebat-o, pentru ca mi s-a parut ca laptele din biberon il bea cu mai multa pofta decat pe tzitzi. Vine ea la mine, ma trage de un sfarc, iese o bobita de laptic si zice: "da, uite a iesit ceva". Plec acasa impreuna cu nasa si ce zice ea, sa vada cum am sanii si daca am laptic. Cand se uita ea, isi pune mainile in cap. Aproape toate canalele erau infundate. Si incepe: trage de ei, da-i cu apa calda, du-te sa cauti pompa, incepeau sa se umfle, da-i cu plansete , cu dureri, cu chinuri. Si inafara de durerile sanilor , mai erau si alte dureri si simteam ca pica cerul pe mine. Stefan plangea de foame, eu ma simteam vinovata, ca am atata lapte si nu il pot hrani. Iau vreo 2 pompe de san si ma pun sa trag. Groaznic, dureri incredibile, nu ma pricepeam deloc. Dupa vreo doua zile de chinuri ma hotarasc sa plec la spital. Intre timp Stefan era hranit mai mult cu biberonul. La spital dau de o asistenta foarte draguta care ma aseaza pe un scaun, pregateste pompa elecrica si cateva comprese cu apa calda. Dupa 20-30 de minute eram fresh. Mi-a spus sa nu ii mai dau niciodata lui Stefan lapte praf si sa il hranesc doar cu tzitzi. Din momentul ala urasc toate asistentele care baga lapte praf pe gatul copiilor sa nu le deranjeze pe ele plansetele, in loc sa stea langa mamici si sa le invete cum sa alapteze corect si sa le ia frumos de manuta sa le duca la pompa electrica sa le scuteasca de atatea chinuri. Credeti-ma pompa electrica e o minune, pe langa durerile pe care le-am avut eu, pompa asta simteam ca ma mangaie, si chiar m-a ajutat foarte mult. Multe mamici spun ca ele nu au avut laptic si de-aia au renuntat, dar nimeni nu le-a spus ca de fapt le-a fost lene asistentelor sa le ajute la stimularea lactatiei. Sunt doar 3-4 trucuri pe care le stiu eu, poate sunt mai multe, dar pe astea le stiu eu pentru a stimula lactatia. Toata lumea stie de ceaiul de chimen si anason, compresele calde, pompele manuale (cine stie sa le manuiasca) sau pompele electrice care fac o treaba atat de buna. In fine... a mai durat vreo luna de zile pana sanul meu s-a obisnuit cu gurita lui Stefan, asta pentru ca, nu stiu daca toate mamicile au avut sentimentul asta, dar eu simteam primele 10 secunde ca trage din sufletul meu si se rupe bucata cu bucata. Oricum , toate au trecut si am spus ca daca va exista o data viitoare sigur lucrurile vor sta altfel. Eu fiecare viitoare mamica pe care am cunoscut-o am sfatuit-o sa faca tot posibilul sa-si alapteze puiul. A mai urmat un an in care Stefan a fost alaptat doar cu tzitzi. La un an fix i-am introdus si lapte praf. Pana la 6 luni singura lui hrana a fost laptele meu si nu`mi venea sa cred ca un copil se poate face mare hranit doar cu laptic. Apoi a urmat diversificare, un alt chin care la un an si 2 luni a luat sfarsit, cand a inceput sa manance mancare fara probleme. Insa a venit si momentul intarcarii, mai devreme decat am preconizat eu. Imi propusesem initial sa-l alaptez macar pana la 2 ani, apoi am zis ca macar pana la un an si 4 luni. Neprevazutul s-a intamplat la un an si 2 luni, cand eram la tara. Eu ziceam ca vreau sa il mai alaptez si cat stam la mare, pentru a avea si el si noi un concediu linistit. Dar niciodata planurile nu se indeplinesc asa cum vrem noi. Deja de vreo luna simtean ca Stefan bea lapticul meu doar pentru a adormi, pentru a-l linisti atunci cand plange si pentru a-i indeplini lui un moft. La un somn de dupa-amiaza a stat vreo jumatate de ora la tzitzi si in loc sa adoarma el tot tragea de ea sa iasa laptele (probabil se terminase) si ma cam jena. Atunci i-am scos-o din guritza si i-am zis : "din momentul asta nu ti-o mai dau niciodata". Nu era prima data cand ii spuneam asa, dar de data asta am zis hai sa si fac ce i-am spus. Pana la urma a adormit singurel, dupa o partida de plans bine-nteles. Seara i-am facut lapte praf si a adormit. Cu asta era obisnuit pentru ca i`l bagasem de vreo 2 luni. A doua zi dimineata in loc de tzitzi, iar biberon. Nu a zis nu. La pranz l-am pus langa mine in pat sa se culce fara sa-i dau sanul. Nici nu prea l-a cerut. Seara iar biberon si tot asa. S-a intarcat singur pot sa spun. Totusi au inceput sa ma napadeasca sentimente de vinovatie si de tristete. Dar imi si doream sa ma tin tare pe pozitii. Am reusit in acelasi timp sa-l fac sa adoarma singur, fara sa-l legan nici in brate, nici pe picioare nici intr-un fel. Adoarme singur , de obicei pe jos, ca asa ii place lui. Si mare minune ca nici eu nu am avut nimic, parca nici nu as fi alaptat. Sanii nu s-au umflat niciodata, dureri nu am avut, pastile nu am luat, cumprese cu nimic nu am pus. Pur si simplu s-a dus totul. Dar marturisesc sincer ca si acum dupa vreo doua luni imi doresc din tot sufletul sa-l pun langa mine si sa-l alaptez. Zilele astea i-am aratat-o si radea smechereste la ea si parca ii sclipeau ochii. M-am apropiat de gurita lui dar instinctul de a suge n-a mai aparut. A tras cu dintisorii de sfarc si a inceput sa sufle in ea. A fost tare haios. Oricum de fiecare data cand ma schimb in fata lui si ii vede rade smechereste. E un scump, ca-i puiul meu :) Mai jos pun o pozica - doua cu el cand ii dadeam tzitzi, parca avea cioc de ratzusca, nu? Eu va pup si va doresc din tot sufletul sa va alaptati puii!

La mare - Mangalia

Era sa uit sa povestesc cel mai important lucru din vara asta. In pauza pe care am avut-o am dat o fuga si pe la mare. Am stat in zona de sud a litoralului, mai exact la Mangalia. Acolo ne-a oferit cazare doamna Aura, o doamna foarte simpatica si vorbareata. Am gasit-o pe internet, nu ne-a recomandat-o nimeni, dar nu regret nicio secunda ca am fost la ea. In primul rand a fost foarte ieftin, 60 RON camera/noapte. Era o curatenie "de lingeai miere". Noua ne-a convenit sa stam acolo pentru ca era la intrare in mangalia si in apropiere era plaja de la Saturn. Dar in apropiere, pe o raza de 5 km cred ca erau cel putin 5 statiuni: Saturn , Venus, Cap Aurora, Jupiter si Neptun. Mai era si Olimpul, dar putin mai departe. Noi am facut plaja la Saturn (pentru ca era foarte aproape) si la Neptun (pentru ca suntem innebuniti dupa plaja de acolo). Mancarea a fost foarte ieftina, meniuri cu felul 1 si felul 2 intre 13 si 17 RON depinde unde mancai si ce ti se mai oferea pe langa. Din cate am inteles anul asta s-ar fi dat in folosinta si soseaua care duce de la Mangalia la Neptun, noi habar nu aveam ca exista asa ceva pentru nu fusesem niciodata acolo. Oricum am fost foarte incantati pentru ca se parcurgea foarte repede drumul asta si toate statiunile erau aproape. Drumul era ca-n palma , sa speram ca va ramane asa, pentru ca arata foarte bine. Plajele erau pline, oamenii se distrau , la fel si stefan al meu care a stat aproape non-stop in apa. La inceput a fost destul de reticent, dar apoi a inceput sa-i placa, intra putin si cand venea valul fugea repede repede. Cu ocazia concediului am reusit sa-l fac pe stefan sa manance orice si cat trebuie. De fapt eu nu i-am facut nimic, asa a vrut el sa fie, iar de cand am venit de la mare nu a mai fost deloc bolnav. De obicei el se bolnavea cel putin odata pe luna, nu foarte grav, dar suficient cat sa ne tina in tensiune si sa ne oblige sa o stresam pe dna doctor. Am prin si zile bune dar si una urata, dar nu ne pare rau, pentru ca asa am reusit sa renuntam la soare si la plaja pentru a face si altceva, adica sa mergem sa ne plimbam prin port. Auzisem si noi ca Mangalia are port :D si am zis "hai sa vedem si noi ce e acolo". Cand ajungem, surpriza mare: Mangalia avea un port absolut minunat, renovat si atractiv. Ma asteptam sa vad niste barci "parcate" si atat, dar am gasit un port reabilitat si modernizat. Foarte frumos si impresionant a fost. Dar cum va spuneam , a fost vreme urata si doar ne-am plimbat pana la far si inapoi. De pe faleza am vazut niste valuri imense, in poze nu se vad, dar daca erati acolo, credeti-ma ca sigur ati fi fost impresionati. Pana la urma am fugit repede inapoi pentru ca a inceput ploaia, asa ca am plecat ianpoi acasa. La anul, daca nu plecam in afara tarii, sigur o sa mergem tot aici si cam 90% o sa pastram si cazarea pentru ca am fost destul de multumiti. Era sa uit sa va povestesc si despre Balta Saturn unde era o familie de lebede foarte comunicative si simpatice. Balta e pe soseaua dintre Saturn si Venus pe partea stanga. Mai jos postez si poze cu Stefi la plaja si cu portul. Merita sa mergeti sa-l vedeti si sa va plimbati. Domnul sot a facut si o plimbare cu barca in larg. Cica i-a placut.